Un barbat de vreo 40 de ani, era seara tirziu si eu ma plimbam prin oras. De obicei sunt prea grabit, dar de data aceasta l-am ascultat. M-am oprit linga el. Vroiam sa il ascult pentru ca era diferit de ceilalti.
Era un cersetor.
Un cersetor care compunea poezii. Poezii de dragoste, la comanda si orice vrei tu ca client sau ascultator sa auzi. Dupa ce mi-a citit una din poeziile sale, imi povestea in limba franceza cum lua interviu pe timpuri de la ambasadorul Poloniei(pe urma ma intrebam de ce in franceza si de ce a Poloniei), si ca nu vrea sa plece la fiica lui in Turcia pentru ca nu ii permite sanatatea, si ca are copii mici si ca stie si ceva in italiana, si ca a fost jurnalist la o redactie din Casa Presei. Isi amintea cu scirba momentul concedierii lui, din cauza ca nu mai au nevoie de angajati.
Apoi el porni mai departe. Porni sa caute ascultatori ai poeziei.
Am fost pus pe ginduri.
Totusi cum sa ajuns aici. Cum ajunge un intelectual in strada. Or, de vina e “sistemul” cum iubesc mai ales la noi in Moldova sa se plinga. Or, problema e in fiecare din noi.
Imi amintesc pe cind eram in New York, obsevasem un tip de cersetori ”talentati”. Unul din ei imi cinta imnul tarii, dupa ce ii spusesem doar cuvintul “Moldova”. Apoi erau persoane care faceau teatru in strada. Ar fi ca aceasta „moda” vine si in Moldova?
La eroul meu mi-a placut ca era un om optimist si persistent in a citi poeziile sale cit mai multor persoane. Si iarasi ma gindeam… de data asta la un training la care eram participant cu citiva ani in urma in Romania. Era un training de personal branding.
Pe scurt, era despre 10 lectii personale:
Nu o sa descriu fiecare din ele, ce pot sa spun e ca sunt dupa autorul Tom Peters.
Intrebarea mea este: Oare daca eroul meu stia de aceste 10 lectii de personal branding, ajungea in situatia in care se afla acum?
Ma face sa cred ca , Da.
E o chestie sigura ca trebuie sa stii sa te prezinti(mie imi place cuvintul : sa te vinzi). E cazul Picasso si Van Gogh , mari talente, insa unul a murit sarac, iar altul era un iscusit vinzator.
In cazul cersatorului, pot sa spun urmatoarele: Marketingul in ziua de azi are toate instrumentele necesare, pentru a transforma orice persoana , chiar incompetenta, in una de succes(imi vin in cap Paris Hilton, Lindsay Lohan). Despre aceasta voi mai scrie.
Dupa mine sunt mai multe abordari . Este loc sa gindim, sa meditam.
Cred ca nu mai exista succesul „overnight”. E un mit. Cred ca succesul vine din munca. Este nevoie de timp. Iar noi nu trebuie sa asteptam ziua norocoasa ci sa incepem de azi.
Nu neaparat sa ne gindim sau sa spunem la toti problema. E ca si cum ai spune la fumator ca fumatul dauneaza grav sanatatii. Credeti ca fumatorii nu stiu?
Sa stii problema nu e deajuns. Sa nu stii problema e si mai rau.
Sa vorbesti despre problema e pierdere de timp.
Sa zici tot timpul ca trebuie de facut ceva, e un fel sa te minti pe tine si pe altii. Sa incerci sa dai vina pe altii, e de a fi tu cu inima impacata ca nu tu esti de vina.
Sa faci tu personal, sa schimbi situatia, ti se pare putin pentru problema, ca sa o rezolvi si de aceea nici nu te apuci, o lasi balta.
Ce am facut eu.
Am sfatuit eroul meu, de a se angaja ca traducator la o companie de profil. El era incintat de idee si era decis sa o faca.
Daca intre timp se face cu un calculator si internet acasa , promit sa-l angajez la CUBUS Translation.
5 Comentarii
Artur
February 27th, 2008 la 9:14
1Cred ca am citit prea repede articolul pentru ca nu am înteles de ce ai sfatuit eroul tau sa se angajeze la Berlizzo.
Stie franceza? Ok dar cu timpul, si am înteles ca pentru eroul tau timpul a cam trecut, deprinderile se pierd usor… am scris o scrisoare în franceza recent si mi-a fost cam greu pentru ca cu toate ca am studiat 12 ani franceza la Asachi nu am mai practicat de atunci…
Poate ca ai fost ironic dar în nota articolelor postate de tine anterior nu cred ca a fost o ironie.
Paul Hodorogea
February 27th, 2008 la 8:04
2mie imi place.
Am impresia ca e primul tau articol in care vorbesti despre observatii, pe strada
Apoi ai trecut si la teoria cu brandingul personal..
nice!
baaaii.. tu te plimbi seara tarziu singur prin oras?
sau era plimbare de tipul.. mm.. meditatie nocturna?
aster
March 6th, 2008 la 5:59
3despre post : E bun , mi-a placut !
Cristian
April 5th, 2008 la 11:18
4Citeva zile si eu am dat de un cersetor de vreo 40 ani in troleul 25, statea jos si vindea niste carti vechi in limba rusa a unor scriitori englezi(chiar unele le dadea gratis-cred ca era o strategie de a lui, stia ca daca va lua cineva cartea ii va fi mila si-i va da niste bani). Facea reclama la carti in limba engleza, venea cu unele citate ale unor autori englezi renumiti. Chiar m-a pus pe ginduri, ce anume l-a facut sa ajunga in asa stare?
alexandrutunaru
June 30th, 2008 la 5:37
5“Filantropica” mai trateaza tema asta a brandingului personal. Cat despre Lindsay Lohan si Paris Hilton, ele sunt doar niste umile efecte ale epocii “neo-televiziunii”, despre care vorbesc Patrick Charaudeau si Rodolphe Ghiglione in “Despre libertatea cuvantului ca mit”. Aceasta “era” creeaza vedete, modele din indivizi “usor digerabili” bazandu-se tocmai pe principiul identificarii, nevoii de ragasire in idolul urmarit.
sa ne-auzim pe blog! http://neblogulualex.blogspot.com/
RSS feed pentru comentariile acestui articol · TrackBack URI
Lasati un comentariu.
Categorii
Activitate
Twitter
Posting tweet...
Related Posts
Articole recente
Proiecte:
Arhiva
Comentarii recente
focus on marketing